Dupa cum va spuneam in post-ul trecut, ceva se intamplase cu vecinii mei, insa in ciuda tuturor eforturilor mele nu reusisem sa aflu ce anume.

Si iata ca intr-o buna zi la fereastra de la etajul 3 a aparut un chip de fata… cu toate acestea, nu chipul fetei de pana atunci.Hmm…”dubioasa chestie”, mi-am zis eu in gandul meu.Casanova nu s-a lasat prea mult asteptat si imediat cum apare,isi infige animalic mana in parul domnisoarei,care isi arunca tigara si il urmeaza ascultatoare, bineinteles nu inainte de a-mi acoperi mie orice posibilitate de a spiona in continuare. (more…)

Eu cand eram mica imi doream sa fiu spion. Constientizand faptul ca mi-am ratat sansa de a imbratisa aceasta cariera, ma consolez spionandu-mi vecinii. Sa va pun in tema deci: in blocul de vis-a-vis (dar nu cel cu non-stop-ul), la etajul 3 , ultima fereastra din dreapta ,domiciliaza un fel de Casanova –Don Juan care timp de un an a reusit sa intre in gratiile duduii ce locuieste fix cu un etaj deasupra lui.

Am putut astfel sa fiu martora a iubirii lor inca din primele clipe. Nu ca as fi vrut cu tot dinadinsul lucrul acesta, dar cand te iubesti de mama focului pe capota masinii in garajul dintre blocuri , e de ajuns o secunda sa lasi usa un pic deschisa si a aflat tot cartierul. Astfel, el repara zi de zi la pretiosul sau vehicul, il spala, il bibilea, iar domnisoara, atenta si grijulie , venea mereu sa ii serveasca o “limonada”.

Au trecut lunile si a venit iarna care a dus romantismul relatiei la un alt nivel.Ea , la fereastra aflata la ultimul etaj al blocului cu 4 nivele, el , jos aruncand cu bulgari in geamul ei. Bineinteles ca trebuia ca odata si odata, ea sa deschida geamul pentru a-i trimite lui Iubi un “poop” , iar el, ca un adevarat cavaler in armura stralucitoare , sa ii trozneasca un bulgare urias in fata.

Dar asta nu e tot. Odata cu sosirea primaverii , relatia lor a capatat un tonus nou. De cate ori, simtind cum soarele timid de primavara imi mangaia genele cu razele lui firave , nu am fugit la geam, pentru ca intr-o clipa sa piara magia clipei mele, atunci cand ii vedeam pe ei, cum se imbratisau cu foc, goi, in camera lui, fara sa le pese de ochii lumii ( la ora aceea, tind sa cred ca ochii mei erau singurii care ii priveau, dar ce conteaza?).

Si uite ca a venit din nou vara.Care aduce si ea cu sine o schimbare. In primele zile nu am realizat ce se intampla, eram ca o baba a carei telenovela a luat vacanta. Incerc sa aflu cate ceva, intreb una alta..degeaba. Nici un rezultat. Am dedus ca poate au plecat si oamenii pe undeva , ca na , e vara doar, trebuie sa se iubeasca si pe meleaguri mai exotice . Dar nu. Fiecare la geamul lui, zi de zi, nu tu pupici, nu tu pietricele aruncate in geam.Ceva era suspect.Ceva se intamplase.

Pentru moment intrerup aici povestea despre vecinii mei cei iubareti. Dar promit sa o continui cat mai curand. Si am si o intrebare, pe care o puteti numi si curiozitate blonda: voi ce stiti despre vecinii vostri?