Nu stiu cati dintre voi stiti asta, insa eu am o relatie de lunga durata cu cineva, care de putin timp s-a transformat in ceva mult mai serios. Ne-am mutat impreuna.
Cand am facut acest anunt cunoscutilor nostri, mai toti au zambiti si au spus: N-aveti nici o sansa, in mai putin de o luna va scoateti ochii si o sa vreti sa va mutati separat. Au trecut aproape 4 luni si va spun sincer ca mutarea aceasta a fost o decizie cat se poate de benefica pentru relatia noastra.
Daca inainte ne certam din toate nimicurile si prostiile, acum discutiile noastre in contradictoriu au ca tema intrebarea:” Cine spala vasele azi? “. Dar si aceasta discutie apare destul de rar. Cine plateste internetul? Daca nu am reusit sa ne hotaram cine bate drumul pana acolo, am mers impreuna.
Mutatul acesta impreuna are insa si multe parti distractive. Se intampla sa mai pierdem serile stand de vorba la un pahar de vin, sau uitandu-ne la un film , barfind sau iesind undeva afara hodoronc-tronc ca asa ni s-a pus noua pata. In plus cand eu am fost “sechestrata” in scara blocului de un catel care se adapostea acolo si insista sa intre in lift cu mine, a fost suficient un simplu telefon si in numai 1 minut am fost “recuperata” din ghearele agresorului care dadea vesel din coada.
Ideea e ca … n-ai de unde sa sti pana nu incerci. Si eu le-as dori tututor care fac pasul acesta sa le fie macar la fel de bine cum ne e noua. In masura in care se poate. Nu-i asa Ruxi?
*Ruxi este verisoara mea, iar eu sunt surioara ei. Asa este de cand suntem mici. ( n-am gresit timpul verbului, caci noi inca suntem mici)
LE: Pentru ca am vazut ca am fost inteleasa gresit, probabil datorita exprimarii mele, spun clar si raspicat aici ca persoana cu care locuiesc este chiar Ruxi, verisoara mea, si ca e vorba chiar de viata noastra in doi…sau doua daca vreti sa ii spuneti asa. 
